DE CE JOCURILE CU SUPER-EROI NU AU MARE SUCCES ?

Legolas13

A fost intrebat azi de ce jocurile inspirate din filme sau comics (sau ambele) nu prea au succes la pubic, fie din puncte devedere gameplay, ori din punct de vedere al storyline-ului. Voi scrie diseara parerea mea pe lung, dar pana atunci astept si parerile voastre. Smile

Intreb asta aici, deoarece am avzut ca multi considera ca DC Universe Online va fi un joc îndeajuns de prost, dar toate review-urile de pana acum il ridica la rangul de World Of Warcraft (care mie nu imi place, dar nu putem nega ca este o succesiune buna)
_________________
Every day create your history...

StanLee · Trimis: 17/01/2011 18:20 Titlul subiectului:

Mie personal nu mi se par proaste, dar probabil multe jocuri inspirate din filme cu super- eroi sunt îndeajuns de previzibile. adica stii dinaintea toata povestea si deznodamantul jocului pentru ca ai vazut deja filmul (nu ma refer chiar la toate jocurile cu mega eroi) si poate deaia oamenii prefera jocuri despre care doar au auzit ca sunt bune, si a caror poveste complicata o descopera pe parcurs ( de exemplu assasin' s creed, god of war etc)
_________________
"I'm the best there is at what I do, but what I do best isn't very nice"- Wolverine

Legolas13 · Trimis: 17/01/2011 21:45 Titlul subiectului: Deci...

Mi-a luat ceva timp sa ma gandesc la ce sa scriu, dar cautand putin pe net ceva din titlurile DC pe care le-am citit, mi-a venit destul de repede inspiratia, so here it goes.
Intr-un story arc de acum ceva timp, Professor Zoom a ucis-o pe sotia lui Flash bagandu-si mana vibrand in creierul sau. Acest clipă uluitor din Epoca de Argint a comics-urilor sta la abza uneia din povestile mele preferate din universul DC. Este punctul culminant al obsesiei lui Zoom pentru Barry Allen, Flash. Zoom (Inversul lui Flash) este atat de consumat de ideea de a-l inlocui pe Allen (atat ca erou, cat si ca sot) incat atunci cand planurile sale dau gres, o ucide pe singura iubită care il tinea in frau pe cel mai fără întârziere om.
Dupa cum ne putem imagina, aparenta maorte a lui Iris i-a distrus viata lui Allen si a avut un impac urias asupra viitorului sau ca Flash. Imi pasa de Iris, pentru ca ea era cea de care Flash avea necesitate pentru a fi intreg. Flash putea alerga pe tot globul, sa opreasca orice plan al lui Gorilla Grodd, dar era clr ca persoana care era el ca erou, era direct legata de cine era el ca om.

DE CE JOCURILE CU SUPER-EROI NU AU MARE SUCCES ? Deci...

DE CE JOCURILE CU SUPER-EROI NU AU MARE SUCCES ? Deci...

Filmelor le-a luat o perioada buna de timp sa inteleaga legatura dintre eroii amscati si alter-egourile lor. Ca de exemplu si marile reviste, aceste filme (The Dark Knight, X2, Iron Man) se folosesc de locatii si eprsonaje pentru a examina “conditia umana”, daca vreti. The Dark Knight pune la indoiala capacitatea omului de a calca peste moralitate pentru a lupta cu terorismul. Baza lui Iron Man este trezirea la realitate, mai mult spirituala, a unui narcisist.

Din pacate, jocurile video sunt departe de asta. Si, desi au fsot unele titluri foarte bune inspirate din comics, precum Batman: Arkham Asylum si Infamous, tot esueaza sa captureze elementele cheie ce dau supereroilor valoare. Ceea ce a adus succes acestor jocuri nu este abilitatea de a emula tot ce e bun intr-un comic, ci gameplay inteligent si a prezentare puternica. A nimerit “jucariile”, vocea perfecta si dispoziția de spirit a lui Batman, dar Arkham Asylum esueaza sa ne pune la dispoziție elementele din comics ce au ajuns sa conteze pentru noi din punct de vedere cultural.

Benzile desenate cu supereroi se bazeaza, in mare parte, pe dualitatea personajelor. Spider-Man este si Peter Parker cel timid, dar si Spider-Man cel sociabil. Cele mai bune carti cu Cavalerul Negru sunt cele care ne fac sa ne intrebam daca Batman este masca lui Bruce Wayne, sau daca Bruce Wayne este masca lui Batman. Superman are la baza un extraterestru ce se lupta sa aiba o identitate umana, sa simta si sa treaca prin experientele unui om obisnuit.

Revistele, la baza lor, ne arata propria noastra dualitate – cine suntem si cine dorim sa fim. Asta nu inseamna ca visam cu totii sa fim eroul zilei sau sa salvam pe cineva, dar ete o contradictie umana oarecum naturala in dorinta noastra de a di atat speciali, cat si inclusi in multime. Asta e un supererou, la urma urmei. Superman este, probabil, cea mai puternica persoana de pe planeta, un tip de perfectiune pentru capacitatea noastra de a avea curaj si compasiune, dar unicitatea sa, individualismul sau, il fac un renegat. Wolverine este cel mai bun la ceea ce face, dar in esenta este un singuratic ce cauta o familie care sa ii accepte natura animalica.

Acel “super-eroism” vine cu un pret. Binele lumii (sau universului) conteaza mult mai mult decat fericirea unui erou. Ticalosii pot fi, usor, definiti ca eprsoane care isi pun dorintele personale deasupra vietilor omenesti (Joker considera ca daca un nevinovat poate muri, nu exista nevinovati, Riddler este un nasrcisist, Two Face vrea sa faca lumea sa sufere pentru ca dreptatea nu a fost de partea lui). Eroii ajung legende prin sacrificii. La ce au renuntat pentru a proteja populatia ? De-asta ne asemanam cu ei. Pentru ca absolut orice om a trebuit sa sacrifice o parte din ei pentru altii la un nivel. Unele persoane chiar mai mult decat cealalta merita.

Si, dupa cum stim, supereroii sunt vulnerabili. Poate fi ceva fizic, dar, de cele mai multe ori, sunt legaturile unui erou cu viata privata, care dor cel mai rau. Cel mai mare esec al lui Batman a fost inabilitatea sa de a-l salva pe Jason Todd, al doilea Robin, cand a fost ucis de Joker. Ceea ce face acel moment atat de viguros este ca Bruce Wayne crede, la un anumit nivel, ca tatal sau l-a dezamagit pentru ca nu s-a tinut de promisiunea nespusa a oricarui parinte – sa-I fie alaturi copilului sau. Si, ca un tata, Bruce Wayne si-a dezamagit si el fiul.

In final, revistele au la baza melodrama. Povestile sunt exemple extreme despre pierderile si triumful oamenilor. Riscuri mari, pierderi mari si cumplit de multa tragedie. Invincible (creat de Robert Kirkman) descopera ca destinul sau este sa subjuge omenirea pe care o iubeste. Refuzand acel drept din nastere il pune in conflict cu idolul sau, tatal supererou. Asta suna ca vreun joc cu super eroi jucat ? Sigur, unele au fost extraordinar de aproape. Arkham Asylum il forteaza pe Batman sa infrunte Crime Alley, unde si-a avzut parintii impuscati, iar Infamous are niste schimbari majore in plot, ce adauga un element personal la poveste. Aceste momente reprezinta un inceput bun, dar nu “sapa” îndeajuns de mult si nu fac destule pentru a se compara cu puterea unei povesti dintr-o revista. Programatorilor si editorilor le palc, atat jocuri cu licenta, cat si originale (de-asta le tot fac!), dar este greu sa ne dam seama daca vor sa faca unul ca-lumea.

DE CE JOCURILE CU SUPER-EROI NU AU MARE SUCCES ? Deci...

Jocurile cu supereroi continua sa esueze la recunoasterea puterii dramelor eprsonale pe care aceste personaje le infrunta. Noul MMO DC Universe Online iti da probabilitatea sa iti creezi propriul erou pentru a te juca intr-o lume plina de “superi”. Desi exista multe elemente pentru a-ti crea un personaj unic, DCUO nu include nimic din alter-ego-ul unui supererou. Nu iti creezi prorpiile origini unice, nu ai legaturi de familie, si existi intr-o lume concentrata pe a te lupta cu inamicii. Da, este distractiv, dar ii lipseste o aprte importanta din mitul unui supererou. Daca nu ai o lume alternativa in care existi, eroii sunt superficiali, cunoscuti pentru cum arata, numele ciudate si puterile lor.

Daca jocurile ce “emuelaza” benzile desenate vor sa evolueze, atunci trebuie sa adopte o abordare de role-playing. Asta nu inseamna ca lucrurile incetinesc sau sunt bazate pe ghicitul raspunsurilor corecte. Ma refer la role-playing in modul mai modern de gaming – alegeri ce evolueaza dupa caracterul eprsonajului tau, legaturi cu eprsonaje din jur, si un accent mai amre pe o poveste superba. O parte din asta necesita o utilizare mai buna a ticalosilor in jocuri.

Imi imaginez ca o versiune “jucabila” a povestii cu Flash de care v-am spus ar reduce drastic de mult motivele lui Zoom pentru a-l ucide pe Flash. Cel mai probabil el ar crea o armata din toti dusmanii lui Flash si sa il faca sa se lupte cu fiecare pe rand. Desi un joc s-ar baza pe povestea originala, cu Iris prinda la mijloc, in mod tragic, gameplay-ul neoriginal si repetitiv ar distruge greutatea emotionala oferita de evenimentele din poveste. Daca ar exista un joc ce chair te-ar face sa te simti in dermă lui Flash ? Cum ar fi daca Iris ar conta pentru tine la fel de mult cum conteaza partenerii tai de lupta din mass Effect 2, reala si substantiala ?
Sunt sigur ca multi programatori ar dori sa faca asta, dar nu sunt in stare nici sa incerce.
Jocurile cu supereroi sunt, de multe ori, prinse in conventii generice, vechi. Iubesc Batman Arkham Asylum, dar imaginati-va un joc ce se desfasoara mai mult in stilul Heavy Rain. Acolo esti un detectiv adevarat, analizezi locul crimei, interoghezi martori, te lupti cu proprii demoni interiori si lupti cu inamicii.

DE CE JOCURILE CU SUPER-EROI NU AU MARE SUCCES ? Deci...

Imaginati-va un joc Batman bazat pe romanul “A Death In The Family”, in care Joker il ucide pe Jason Todd. In întâia parte a povestii Batman si Robin lupta impreuna. Observi importanta lui Robin pe campul de lupta si acasa. Poate chiar sa se introduca aspecte de gameplay prin care sa poti interactiona cu Robin in lupta, sa te ajute in situatii dificile. Apoi, sa aiba loc tragedia si persoana pe care Batman trebuia sa o protejeze sa fie ucisa cu brutalitate. Cavalerul isi pierde protejatul, tu pierzi o aprte din aspectele de gameplay ce te-au ajutat in nivelele anterioare ale jocului. Restul jocului e reprezentat de cruciada personala a lui Batman sa il prinda pe Joker. Ideea – se grabeste sa il gaseasca pe Joker inaintea autoritatilor pentru a putea dărui orice dreptate considera el cuvenita. Sa esuezi sa il prinzi pe Joker primul inseamna sa distrugi memoria lui Jason Todd. Asta e ceva puternic.

Batman Arkham Asylum este un pas inainte pentru jocurile dupa comics, dar fiind un fan inrait Batman, tot nu ajunge la baza acelui “ceva” ce il face pe Batman un personaj atat de grozav. Iar ticalosii din joc apar mai mult ca niste caricaturi, fata de felul in care sunt prezentati in reviste, oameni ce sunt victime ale propriei lor psihoze. In joc sunt mai mult niste maniaci calculati. Arkham Asylum doreste sa fie indreptat spre adulti (16+) dar comportamentul maniacilor imi aminteste de desenele anilor ’90, care incercau sa evite psihologia sau violenta pe cat posibil.
Nu exista solutii usoare pentru problemele infruntate de jocurile dupa comics. Cand este un joc dupa licenta, programatorii sid esignerii trebuie sa infrunte studiorui de filme si editorii revistelor. Bugetul si deadline-urile devin, deasemenea, o problema, căci numeroase jocuri cu licenta trebuie scoase odata cu filmul, fara posibilitate de amanare a lansarii. Si, cel mai important, multi designeri nici macar nu iau comics-urile in serios. S-ar putea sa fie trebuință de o proprietate noua, precum Infamous, pentru a forta limitele sis a icenrce ceva indraznet si nou.
Ca gamer, ma distreaza multe din aceste titluri inspirate din comics, dar inca nu am jucat o lansare ce imi da acelasi “feeling” pe care mi-l da o revista. Daca filmele pot sa o faca bine, atunci jocurile pot si mai bine. Acum trebuie doar cineva care sa o dovedeasca.
[/img]
_________________
Every day create your history...